Nicoleta & Marian

Una din cele mai “intense” nunţi de anul trecut a fost cea a Nicoletei şi a lui Marian. Nu ştiu cum aş putea să o descriu în cuvinte dar vă pot spune că cele doua zile petrecute alături de ei au fost efectiv un lung şir de glume şi voie bună. Şi nu, nu vorbesc doar de cei doi miri, ci şi de invitaţi.
Da, au mai fost şi nişte lacrimi, semn că cei doi trăiesc cliepele la intensitate maximă.

Vă las în compania câtorva fotografii de la şedinţa prewedding şi de la nunta lor. Celor doi le doresc o viaţă frumoasă împreună şi să nu-şi piardă acel zâmbet permanent ce-i caracterizează!

Mihaela & Mickael

Sezonul nunţilor din 2018 a luat sfârşit, am terminat de editat, am predat fotografiile şi aproape toate albumele. A fost cred cel mai intens an şi am muncit enorm ca să termin  tot înainte de sfârşitul anului. Acum pot începe să public măcar câteva nunţi din acest an, după o pauză de câteva luni. 

Nu mai ţin minte exact cum s-a întâmplat, dar prima dată când am discutat cu Mihaela despre nunta ei i-am răspuns că nu sunt disponibil. Aveam deja o nuntă în weekendul respectiv şi trecusem în calendar două zile în loc de una. De obicei evit să iau două nunţi în acelaşi weekend pentru că este extrem de obositor. Nu am regretat nici o secundă însă decizia de a face acest efort pentru Mihaela şi Mickael.

Evident, înainte de semnarea contractului şi după am tot discutat cu ei despre nunta lor şi despre şedinţa prewedding. Iniţial ar fi trebuit să facem această şedinţă la Lacul Vulturilor dar am găsit un autoturism offroad pentru a merge acolo. Aşa că Mihaela a venit cu ideea de a face această şedinţă în zona taberei de sculptură de la Năeni, în jud. Buzău.

Aşadar, în ziua stabilită m-am dus în Buzău şi i-am cunoscut pentru prima dată în persoană. Soţia mea a machiat-o pe Mihaela iar eu şi Mickael am început să discutăm în engleza noastră stricată, el cu accent franţuzesc şi eu cu accent moldovenesc. Am făcut cunoştinţă şi cu Noki, motanul lor, care nefiind foarte încântat de franceza mea m-a şi zgârâiat puţin. 

Mihaela şi Mickael şi-au făcut cu mâna lor cam toate accesoriile de la nuntă. Mai sus Mickael graveaza un panou pe care invitaţii să poată scrie câteva cuvinte ca urare pentru căsătoria lor. 

După ce au fost gata am plecat şi am fotografiat cu ei pe dealurile de la Năeni. Am avut parte de o vreme extrem de frumoasă şi de o lumină bună.

Vă puteţi da lesne seama că după această şedinţă abia aşteptam să le fotografiez nunta. Au fost naturali, au fost zâmbitori, au fost ei…

Şi am ajuns şi în ziua nunţii… ce a avut loc la pensiune Caprice din Sărata Monteoru.

După starea civilă am mers într-o poiană din apropiere unde Mickeal şi cu prietenii lui pregătiseră o surpriză. Mickael a absolvit o facultate cu profil ecologic şi este mare iubitor al naturii. Pentru că ei doi nu sunt nişte persoane religioase, au ales să facă o oficiere a cununiei chiar în pădure.

      

La scurt timp după nuntă m-au anunţat că şi-ar dori să facem şedinţa Trash The Dress în zona în care locuiesc ei, în vestul Franţei. Aşa că am mers câteva zile în Franţa şi am locuit la ei câteva zile. La ei acasă am înţeles de unde erau figurinele Lego de pe tortul lor, Mickael fiind un mare colecţionar. M-am reîntâlnit aşadar cu Noki care a fost la fel de distant la început. Doar în ultima zi a stat la mângâiat. 

Am mers şi am fotografiat cu ei în mai multe locaţii din apropiere şi apoi a urmat un moment destul de emoţionant pentru mine.

Nu am avut ocazia niciodată să fiu de faţă când nişte clienţi văd o nuntă întreagă. Ei bine, ei şi-au chemat câţiva prieteni apropiaţi şi au vizionat împreună toate fotografiile. Au răs, s-au distrat, eu i-am fotografiat, iar la final cred că m-am înroşit pentru că m-au aplaudat. Nu prea sunt eu obişnuit să fiu în centrul atenţiei.

Le doresc celor doi să rămână la fel de îndragostiţi pentru tot restul vieţii.